Cu cât avansăm mai mult în culisele Festivalului Internaţional de Canto “Harciea Darclee”, aflăm lucruri din ce în ce mai interesante despre modul în care se comportă soprana Mariana Nicolesco cu toţi cei care îi sunt ucenici. Primul care a spart gheaţa este tenorul Marius Vlad Budoiu, prim-solist la Opera Română din Cluj. Doctor în muzică şi lector universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, artistul a binevoit să ne dezvăluie câte ceva din spatele scenei. 
Aşa am aflat că a fost unul dintre concurenţii ediţiei din anul 1997 a Festivalului “Darclee” şi, contrar previziunilor, a câştigat premiul I. “Nu era prima oară” - mărturiseşte tenorul - “când auzeam de Mariana Nicolesco, dar nu o cunoscusem personal până atunci. Încă mai credeam că acel concurs poate să funcţioneze pe criterii corecte. Ei bine, mi-a trecut! În fine, am luat premiul I şi am reuşit, astfel, să îi stric Divei calculele. Am primit cele mai mari medii la toate cele trei etape, lucru care se poate demonstra cu foaia unde erau trecute  notele, extrasă la acea dată chiar din calculatorul concursului. Şi totuşi, Doamna a dispus ca Marele Premiu să fie acordat altcuiva...”
Artistul a precizat că “la acea oră, manifestările megalomane ale Divei nu erau atât de avansate şi concursul avea un aspect cât de cât normal. În schimb, la ora actuală nu se mai poate numi Concurs de Canto ci, eventual, Monument în cinstea infailibilităţii şi măreţiei Marii şi Foarte marii Mariana Nicolesco. Mare păcat pentru că tinerii care participă la acest concurs ar putea să o ia de exemplu şi asta ar fi un dezastru. De altfel, sunt cazuri nefericite la care exemplul chiar a funcţionat”. Concret, tenorul ne-a spus că mulţi concurenţi sunt trataţi cu o “subiectivitate făţişă, unii dintre ei fiind ridicaţi în slăvi, cu toate că nu valorează nimic, iar alţii sunt jigniţi şi demontaţi cu răutate de către Marea Doamnă chiar în timpul desfăşurării concursului. Unde sunt obiectivitatea, etica profesională sau decenţa? Se pare că au dispărut din preocupările dânsei şi chiar ale întregii comisii. Dacă mai apare câte o persoană decentă prin juriul concursului de la Brăila, cu siguranţă că este o excepţie singulară şi pasageră. Ţin aici să mulţumesc personalităţilor muzicale care au încercat să menţină o decenţă oarecare legată de acest concurs, şi felicit acele persoane care nu s-au lăsat bălăcărite de către Mariana Nicolesco şi acoliţii ei”.

Dificultăţi în colaborarea cu Mariana Nicolesco

Al doilea episod, care a urmat după ce a câştigat premiul I la Festivalul de la Brăila a fost concertul dinainte de Crăciun, de la Atheneul Român, unde au cântat premianţii de la ediţia din acel an, alături de Mariana Nicolesco. “Practic, atunci ne-am cunoscut, şi... m-a înhăţat. Deşi mai colaborasem în repetate rânduri cu Opera Naţională din Bucureşti, dânsa se lăuda că ea m-a adus la Bucureşti. În fine, în perioada în care am «lucrat cu ea», am fost chemat la Bucureşti, pentru pregătirea premierei operei «Faust» şi, ulterior, pentru premiera «Traviatei»”, a continuat tenorul.
Întrebat fiind dacă au fost dificultăţi în colaborarea cu Diva, Marius Budoiu ne-a dat un răspuns clar: “Normal! Trebuie să recunosc că sunt o fire foarte vo-luntară şi, cei care mă cunosc, ştiu cât de mult am muncit ca să ajung la nivelul meu de acum. De aceea, vă imaginaţi cât de tare m-am revoltat  când Marea Divă se lăuda că sunt Creatura ei. Eu sunt creaţia lui Dumnezeu, a părinţilor mei şi a mea, în ultimă instanţă! Singurul lucru pe care l-am învăţat de la dânsa, legat de meserie, este că trebuie să te învârţi cum poţi, şi cu cât mai puţine scrupule. Oribil, nu? Iar din punct de vedere pedagogic, Marea Doamnă este un dezastru, o calamitate... Ceea ce au putut constata, mai ales, studenţii dânsei din Braşov. Cum se poate intra în învâţământul superior, direct pe post de Profesor Universitar, fără diplomă de specialitate şi cu zero vechime sau experienţă în predare? Este un mister, pe care Mariana Nicolesco l-a rezolvat în stilul său inconfundabil. La noi, la Cluj, a fost respinsă cu vehemenţă ce-rerea absurdă a dânsei de a preda la Academia de Muzică. Oamenii s-au lămurit de mult cu cine au de-a face”.

“Am încercat să o rup elegant, dar...”

După ce s-a lămurit cum stau lucrurile, artistul a încercat să rupă relaţia, în condiţii amiabile, dar nu s-a putut. “De altfel, mă aşteptam, pentru că apucasem s-o citesc destul de bine. Iar după ce s-a produs ruptura, chiar de a doua zi, dânsa declara tuturor că nu mai am voce sau că sunt terminat şi a încercat, în repetate rânduri, să distrugă relaţiile mele cu instituţiile artistice la care eu colaboram. Ba, chiar a insistat, pe lângă Rectorul Academiei de Muzică din Cluj de la acea dată, şi unde deja predam, să fiu dat afară!!! Noroc că prea puţini au fost cei care au ales s-o asculte... În final, am decis că cel mai elegant lucru pe care-l pot face, este să uit că există şi să nu răspund la nicio provocare”.
Şi, parcă vorbind în numele celorlalţi colegi ai săi, tenorul a precizat: “Să nu uităm că cei cu care Marea Doamnă a încercat să se laude, refuză contactul cu dânsa şi îi neagă aportul atât de important la cariera lor. Cred că este simptomatic, nu?”.

În loc de concluzii

În momentul de faţă, Marius Vlad Budoiu este unul dintre cei mai solicitaţi tenori din ţară. Are un singur “regret”: “Aş fi ajuns mult mai departe, dacă aş fi putut aplica tehnicile de decepţie pe care le aplică dânsa!!! Am ales să mă pot uita dimineaţa în oglindă, fără să-mi fie ruşine de ce văd. Sunt un colaborator îndrăgit de colegi şi un profesor care-şi pune toată ştiinţa şi tot sufletul în ceea ce dă studenţilor. Am rezultate bune în toate domeniile şi m-ar bate Dumnezeu dacă m-aş plânge de ceva”.