Continuăm seria prezentării punctelor de vedere ale marilor oameni de muzică, de data aceasta, cel luat în vizor fiind însuşi doctorul Nicu Teodorescu, cel care a creat Festivalul Internaţional de Canto “Hariclea Darclée”.
“Din momentul în care dânsa a venit în ţară, după decembrie ’89, apele muzicii lirice româneşti s-au tulburat. Cât a stat în străinătate, n-a făcut un gest pentru afirmarea muzicii româneşti şi nici nu ne-a dat prilejul nouă, românilor, să ne mândrim cu personalitatea ei artistică, despre care abia acum ni se tot spune că ar fi fost colosală... Acum s-au scos la iveală cronici, extrem de favorabile, care au surprins muzicologia şi critica muzicală românească”, povesteşte doctorul Teodorescu. Acesta continuă, spunând că soprana “cu ajutorul lor (n.r. a cronicilor) şi-a pus în aplicare un plan în urma căruia a dorit să joace un rol în viaţa muzicală românească, tocmai, acum, la sfârşit de carieră artistică. A început prin a-şi face o fundaţie pe care şi-a numit-o a Atheneului Român, apoi şi-a însuşit, abuziv, un Concurs de Canto iniţiat de Societatea Filarmonică Lyra din Brăila, pe care a pus sechestru, înscriindu-l la O.S.I.M., apoi, şi-a mai făcut încă o fundaţie cu numele «Hariclea Darclée», în speranţa că una dintre ele va fi mai rentabilă. Acesteia din urmă i-a adăugat şi un Masterat de carton,  pentru a-şi face rampă de lansare. După ce i-au mers toate strună, încearcă să preia Secţia Canto din Concursul Internaţional George Enescu, în gestiune proprie”.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Pe aceeaşi poziţie se situează şi baritonul David Ohanesian. Aflând de încercarea acestei preluări, marele om al muzicii lirice, preciza în revista muzicală “Melos”, articol redactat şi în numărul 11 al revistei “Florile Dunării”: “Nu se poate să ne lăsăm pradă unor interese personale. Spun, cu toată responsabilitatea, că doamna care se fotografiază cu pumnul sub bărbie şi cântă cu mâna la ureche, are toate motivele să dorească să nu mai existe alt concurs important la noi în ţară, în afara celui de la Brăila, care pare că se clatină tot mai mult. Şi-o fi zis: «Hai să arunc o pietricică, să văd cum reacţionează prostimea din România?!». Şi-aşa nu mai avem alte valori în afara celor construite de ea, care ne-a învăţat, în fine, să respectăm marii compozitori, fiindcă noi trăiserăm în junglă până atunci. (...) Manevra de a stopa Secţiunea Canto a Concursului George Enescu, silind tinerii cântăreţi să se prezinte la Brăila, e bine gândită. Nimeni nu-i neagă inteligenţa, dar este una morbidă, negativă, care nu judecă decât în folosul propriu, încât pentru sine şi propriile rea-lizări nu are decât superlative absolute. Trebuie să ne aducem aminte că la Concursul Internaţional George Enescu, Secţiunea Canto, au luat premii cântăreţi români de valoare, printre care Marina Krâlovici, Ion Buzea, Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu. Aşa s-au lansat şi au început cariere răsunătoare”.
Pe marginea acestor afirmaţii ale marelui bariton, doctorul Teodorescu a ţinut să facă anumite precizări. “Am tot spus şi am tot scris că, tot ceea ce a făcut la Brăila această Mariana Nicolesco, a fost numai în folosul propriu. Când noi am spus că Darclée-ul l-a făcut numai pentru ea, toţi s-au făcut că nu aud. Am scris că Brăila şi Darclée au fost doar paravane. Cine, timp de opt ani, dintre oamenii de muzică ai ţării, ne-a dat dreptate? Cine a sărit în ajutorul nostru? Care a scris un cuvinţel să ne încurajeze în lupta noastră sau să ne sprijine?
 Am avut chiar şi prieteni care, pentru câţiva dolari, s-au lăsat atraşi, i-au devenit, chiar, colaboratori, acceptând să facă parte dintr-un juriu la Braşov, tot al unei făcături de festival, dar în mod precis, al unei alte trepte de trambulină. Când s-a aflat în pericol fiinţa muzicii brăilene, frumoasele şi robustele ei tradiţii, în apărarea cărora - noi, brăilenii - am scris cu mult curaj, toţi au tăcut. Au fost câţiva, dar şi aceia au făcut-o doar printre rânduri”.
De asemenea, doctorul Teodorescu ne-a spus că cei mai vehemenţi în exprimarea unui punct de vedere vizavi de Mariana Nicolesco au fost soprana Elena Crivăţ, care s-a arătat revoltată de comportamentul ei, actorul dramatic Vladimir Jurăscu de la Teatrul “Mihai Eminescu” din Timişoara, marele pianist Dan Grigore, care “mi-a scris că nu va mai veni la Brăila, pentru a face muzică împreună, decât atunci când Brăila se va dezmetici”.
Totodată, sursa citată a precizat că la cea de-a treia ediţie, singurul care i s-a alăturat în această luptă a fost tenorul brăilean Ionel Voineag. “A fost bine şi atunci. Mai ales că a făcut câteva dezvăluiri privind nere-gulile care se petreceau la notarea candidaţilor”. Vom reveni.